Demistificarea stilului de design
Simplitate. Imperfectiune. Textura
Frumusetea in imperfectiune si simplitatea in frumusete.
Elementele acestui stil de design interior sunt nenumarate, insa cred ca cea mai pronuntata descriere ar putea fi “frumusetea naturala” sau “frumusetea imperfectiunii”.
Cultura japoneza a inspirat mereu de-a lungul timpului arhitectura de interior, in special prin diversele concepte pe care le-a transformat si le-a adus la nivel de arta : de la experienta ceaiului si arta olaritului (sculptarea Raku-ware), la gradinile mistice si pergamentele caligrafice. Printre cele mai cunoscute concepte se numara si conceptul lui Ma, adesea folosit in amenajarile de astazi, care defineste constientizarea senzatiei de spatiu sau a “lucrurilor pe care le simti, dar nu le poti vedea”.
Expresia conceptuala a culturii este aceea ca fiecare moment este unic – o directie pe care o poti alege o singura data, si care nu se va mai putea repeta niciodata exact in aceeasi maniera. Transcris in design-ul de interior, conceptul are cumva aceeasi semnificatie, si se bazeaza pe toate elementele de perceptie, activand toate simturile ( prin ceea ce se vede – lumina, materiale, forma, culoare, la ceea ce se aude si se simte).
Imagineaza-ti ca patrunzi intr-o casa veche, cu peretii crapati si tencuiala usor desprinsa. Pentru mine, apare exact imaginea unei case din vecini, pe care am vizitat-o in copilarie si pe care inca o am pastrata in minte la fel de puternic ca atunci. Pasind prin holurile goale, lipsite de mobilier, vezi cum lumina patrunde printre crapaturile subtiri, si un miros inecacios de praf te cuprinde si te impiedica putin sa inaintezi. Simti textura peretilor, senzatia de umezeala si pardoseala scartaind sub talpile tale. Iti propui sa reiei vizita urmatoarea zi, insa acum constati ca lumina scalda un perete intreg acoperit de verde, pe care inca se mai vad cateva bucati de lemn frumos asezate in linia a ceea ce definiea candva un lambriu. Afara tocmai s-a oprit ploaia, iar inauntru a patruns un miros de prospetime si nou. Aceeasi incapere – o cu totul alta experienta.
Sen no Rikyū, promotorul traditiei “Wabi-cha” sau a ceremoniei japoneze a ceaiului, a pus bazele modelelor wabi-sabi ale zilelor noastre, integrandu-le in cunoscutele casute de ceai (chashitsu), unde aveau loc aceste ritualuri. Pornind etimologic, de la Wabi – singuratate in natura, desprindere de societate, simplitate rustica si Sabi – seninatate si calm in trecerea timpului, sau “rugina”, rolul casutelor de ceai traditionale era de a incuraja smerenia, dezbracarea de orice statut social si contopirea cu ceea ce este simplu si firesc. Predominant in Japonia imperiala, insusi imparatul se reconecta cu spiritul Pamantului prin fuga temporara de lux si aur, retragandu-se in timpul ceremoniei de ceai in aceste spatii special create si organizate.
Mai tarziu, conceptul Wabi-sabi a pus accentul cel mai mult pe folosirea materialelor brute, in forma lor originala, fara a fi deteriorate sau modificate prin procedeele moderne. Urmand aceeasi idee a frumusetii gasite in imperfectiune si a observarii degradarii naturale a obiectelor prin trecerea timpului, amenajarile Wabi-sabi de astazi cauta sa ofere experienta reintoarcerii in natura , traita chiar in propriul spatiu.
Tot ceea ce provine din natura, pastrat in forma lui primara, poate constitui un element folosit in amenajarile din acest stil. De la lemnul in formele lui neregulate, fie ca il gasim in piese de mobilier, placari, sau elementele de structura, la piatra, lut si forme de vegetatie, toate consituie piese de baza in amenajarea voastra Wabi-sabi.
Daca iti doresti sa scapi de tensiunea si agitatia din exterior, sau pur si simplu vrei sa-ti imbunatatesti calitatea estetica si practica a spatiului printr-o revigorare a texturilor si materialelor, poti opta pentru o naturala si relaxata amenajare de tip Wabi-sabi, unde procesul de design va fi perfect adaptat si potrivit tie si stilului tau.
